Cum se face ca unii oameni se bucura de munca lor atat de mult incat nu o mai pot numi “munca”, in timp ce altii abia asteapta sfarsitul saptamanii?
Fiindca am experimentat ambele extreme de-a lungul vietii, m-am gandit sa explorez mai mult motivele. Exista oare oameni care gasesc ceva pozitiv in fiecare sarcina de lucru, se bucura de ea ca atare si fac tot ce pot pentru a o indeplini? Sau... oare avem nevoie de o sarcina care ne apasa propriile butoane motivationale?
Accept faptul ca exista oameni mai motivati intrinsec decat altii si care au ceea ce numim adesea “etica profesionala”. Ei sunt cei care adopta atitudinea “daca o sarcina merita facuta, atunci merita facuta bine.” Este asta o trasatura genetica sau se datoreaza educatiei? Nu stiu. Totusi, din experienta mea stiu ca majoritatea dintre noi, desi foarte capabili sa afisam “etica profesionala”, suntem mult mai selectivi cand trebuie sa o aplicam. In consecinta angajatorii o sa observe motivatia si productivitatea oamenilor cu urcusuri si coborasuri, vor vedea unii oameni ca se indreapta si cresc intr-un anumit rol, in timp ce altii sunt complet neimplicati.
Cum putem, deci, sa ajutam oamenii sa se bucure de munca lor si sa fie productivi in beneficiul organizatiei? Altfel spus, cum le castigam angajamentul?
Plecand de la premiza ca o singura strategie nu va castiga angajamentul tuturor anagajatilor, voi folosi o versiune simpla a modelului SDI - Inteligenta Emotionala - pentru a examina ce determina satisfactia la locul de munca, bucuria si, intr-un final, productivitatea. Pentru cei care nu cunosc instrumentul, SDI identifica, pe baza unui chestionar, valorile noastre motivationale. Aceste valori ni le formam pana la varsta de 7 ani - “arata-mi copilul, si-ti voi arata omul” - iar daca aceste valori sunt aliniate cu ceea ce facem in viata, ne vor aduce stima de sine.
Valorile oamenilor sunt reprezentate prin culori - cele 3 culori primare fiind rosu, albastru si verde. Oamenii cu valori albastre sunt motivati de mentinerea unor relatii interumane bune si de a fi de ajutor celorlalti. Cei cu valori verzi sunt motivati de independenta, detalii, a face lucrurile bine, corectitudine si justitie, iar cei cu valori rosii sunt motivati de indeplinirea sarcinilor, obtinerea rezultatelor si competitie.
Folosind acest model, se poate observa imediat de ce unii oameni sunt “implicati”, productivi si se bucura de munca lor, iar altii nu. O persoana cu valori albastre al carei post presupune o relationare mica cu oamenii sau chiar deloc, este foarte probabil sa se simta inconfortabil, singura si posibil stresata. La fel se intampla si cu o persoana cu valori verzi intr-un rol care necesita consens pentru fiecare decizie si este fortata sa lucreze repede fara ceea ce ei considera a fi un control al calitatii adecvat. Pentru cei rosii, iadul il reprezinta un loc de munca in care lucrurile sunt incetinite de, ironic, “Banda Rosie” (Red Tape - constrangerile date de rigiditatea regulamentelor si procedurilor la locul de munca).
Prin urmare, pentru a te trezi fericit la gandul ca trebuie sa mergi la serviciu, ai nevoie ca locul de munca sau afacerea sa fie aliniate cu valorile tale si sa-ti ofere mediul care iti creste constant stima de sine. Acesta este un concept simplu si deloc surprinzator, dar nu multi oamenii isi permit luxul de a alege o cariera aliniata cu valorile lor. De fapt, e foarte probabil ca oamenii sa nici nu-si cunoasca propriile valori motivationale.
Din fericire, un loc de munca sau o afacere are mai multe dimensiuni, ceea ce inseamna ca o mica si simpla schimbare in perceptia fata de rolul avut, il poate alinia mai bine la valorile tale. Cert este ca un rol nu se potriveste unei singure culori.
Voi folosi exemplul lucrului intr-un bar sau restaurant. O persoana albastra va iubi acest tip de lucru pentru ca ii place sa ajute si sa interactioneze cu oamenii toata ziua. Pe de alta parte, unei persoane verzi s-ar putea sa nu-i placa viteza de lucru intr-un bar aglomerat si faptul ca nu are timp pentru ea, sa se gandeasca. Cu toate astea, verdelui ii plac detaliile si precizia gestionarii stocului si incasarilor. Persoanelor rosii s-ar putea sa le placa viteza de lucru si chiar sa fie foarte motivate daca exista un target pentru fiecare tura pe care sa-l depaseasca.
Mai interesant este faptul ca rolul de customer service si interactiunea directa cu clientii atrag persoanele albastre sau rosii din motive foarte diferite.
Cei albastri vor fi motivati de ajutorul pe care il ofera celorlalti, in timp ce persoanele rosii vor fi motivate de atingerea rezultatelor financiare (foarte vizibile in industria HoReCa) si competitie. In HoReCa, ambele nevoi pot fi satisfacute usor.
Pericolul este ca oamenii albastrii pot fi foarte usor demotivati daca sunt fortati de circumstante sa livreze un serviciu sub standardele lor. Asta ar insemna ca valorile lor sunt compromise. Persoanele rosii nu pot fi motivate de un astfel de loc de munca daca nu exista target-uri, masurarea rezultatelor sau competitie. Sa serveasca pur si simplu oamenii si sa-i faca fericiti poate fi motivant pentru ei doar daca aceste lucruri vor fi recunoscute ca realizari.
Nu este neaparat nevoie ca potrivirea loc de munca - valori sa existe de la inceput. Noi, oamenii, suntem usor adaptabili si putem “imprumuta” compoartamente astfel incat sa depasim diferenta fata de valorile noastre si sa fim buni in ceea ce facem. Vom imprumuta cu placere comportamentele celorlalte culori, atat timp cat vom folosi aceste comportamente in linie cu valorile noastre si ne vor creste stima de sine. O persoana verde va tine piept celor mai inraiti rosii pentru a asigura corectitudinea si justitia... doar daca a analizat bine datele. Un rosu va fi foarte serviabil daca acest lucru poate fi masurat si reprezinta un rezultat in sine. Un albastru va opera rapid, decisiv si chiar va intra in competitie daca starea de bine a altcuiva este in joc. Motivatia nu este generata de sarcina propriu-zisa ci, de cele mai multe ori, de motivul pentru care indeplinesti sarcina.
Intr-un bar, persoanele albastre vor imprumuta cu placere comportamentele rosii de lucru ca sa nu lase pe nimeni sa astepte prea mult. Vor fi motivati de cresterea productivitatii si vor servi mai rapid pentru a reduce timpul de asteptare al clientilor NU doar pentru a atinge rezultate. Prin urmare, pentru a motiva intrinsec o persoana albastra in atingerea rezultatelor financiare, va trebui sa “impachetati” obiectivul ca pe o imbunatatire a serviciului clienti, altfel va trebui sa folositi clasica metoda extrinseca “morcovul sau batul”.
Colegii rosii, de asemenea, pot adopta comportamentele albastre pentru a nu lasa clientii sa astepte prea mult comanda, avand constant in minte care le este target-ul si nu neaparat aspectul pozitiv al clientului multumit. Pentru a motiva o persoana rosie sa se concentreze pe multumirea clientilor va trebui probabil sa le stabiliti un target de satisfactie a clientilor - spre exmplu, prin folosirea unor chestionare.
Pe langa imprumutarea comportamentelor, ingrijorator la locul de munca este faptul ca oamenii pot folosi comportamente „mascate”. In acest caz, oamenii se simt fortati de circumstante sa se comporte intr-un mod care le scade stima de sine, doar pentru a supravietui la locul de munca. Asta se poate intampla din cauza presiunii colegilor si/sau a culturii organizationale si cu siguranta duce la cresterea nivelului de stres. Un astfel de exemplu, intr-un bar sau restaurant, ar putea fi al unei persoane albastre fortata sa renunte la calitatea serviciilor pe care le ofera pentru a servi mai multi clienti in scopul cresterii vanzarilor. Un alt exemplu ar fi al unei persoane verzi (din orice industrie) presata sa incheie vanzarile mai repede fara a putea explica clientilor toate detaliile produsului.
Prin urmare, ce ne spun toate acestea despre abilitatea noastra de a ne creste stima de sine si a ajuta oamenii sa se bucure de productivitatea lor?
Articol scris de Les Potton Chartered FCIPD ACII - facilitator certificat SDI - si postat pe http://targethr1.wordpress.com/